“Metafizica tuburilor”- The Book.

Ceilalti copilasi erau la primii lor pasi, la primele surasuri faceau si eu ceva pentru prima oara. Dumnezeu infaptuia in continuare primul sau absolut nimic.

Schimbarea nu a schimbat nimic.

Privirea este o alegere. Cel care priveste decide sa se fixeze asupra unui anumit lucru si, inevitabil sa nu mai dea atentie restului campului vizual. Tocmai de aceea, privirea, esenta vietii este in primul rand un refuz. A trai inseamna a refuza.Cel care accepta totul nu traieste in mai mare masura decat gaura de la chiuveta.

Singura alegere proasta este absenta unei alegeri.

In devenirea omului nu este nimic mai important decat accidentele mintale.

Fara motiv, o circumvolutiune de materie cenusie da nastere unei idei teribile, unui gand infricosator – si, intro secunda, linistea mintii sa dus pe vecie. Virusul lucreaza Cu neputinta sal mai opresti.

Nu numai ca no scoate la capat, dar isi si inrautateste situatia. Cu cat vorbeste mai mult, cu atat intelege mai putin si cu cat merge mai mult cu atat bate mai mult pasul pe loc. Foarte repede isi va regreta viata larvara, insa nu va indrazni sa o recunoasca fata de sine.

De la prostie incoace nu sa inventat nimic mai potrivit pentru ati da impresia ca esti inteligent.

Mai sunt si cei care spera, sa trezeasca admiratia cu castitatea lor fara pata. Macar atata multumire vor avea si ei in viata.

La ce bun sati amintesti lucruri care nu sunt legate de placere?

Notiunea de placere ma facuse operationala.

Cear putea fi mai dumnezeiesc decat pura si simpla anihilare?

Sa mor viata, sa mor timpul, sa mor frica, neantul, torpoarea?

Ajunsese unde dorea. “Acolo e viata!” ii spusese instinctul. O inselase: acolo era moartea.