nu prea stiu daca sa vin sau nu…
“hai! dece sa nu vii?”
pai defapt nu te prea cunosc si… nici nu stiu ce sati iau sau…
“iami ceva acolo, nu conteaza. ii de la tine. o sami placa.”
oof, da nici nu stiu… adica nu cred ca am ce cauta acolo… adica printre atatia oameni pe care nu ii cunosc si nu vor sa ma cunoasca.
“no, esti naspa atunci, daca nu vii.”

{“hey :*”
…hei.

cei? vrei ceva anume sau numa verifici daca is in viata din cand in cand?
“fine, daca imi raspunzi asa nu te mai salut” }

nu is naspa… doar ca nu cred ca ma vrei neaparat acolo… adica… nu cred ca chiar is prietena ta.
“pai… eu asa te consideram… pana acuma.”
da nu ii vorba de mine!
“da de ce ii vorba atunci?”
mi se pare ca iti bati joc de mine. despre asta ii vorba. mi se pare ca crezi ca is o curva si ca “Я Мне нравится Дик”.
“pai daca asta crezi despre mine atunci chiar nu vreau sa vii.”

see what i’m talking about?
nu vreau sa fac asta… din nou.
ce sa fac? ce tocmai am descris mai sus, sau sa tac… sa tac si sa iau toate chestiile ca pe o gluma? cu toate ca stiu exact ce crezi defapt.

si daca stiu exact ce crezi defapt inseamna ca te cam cunosc. si atunci negatia “pai defapt nu te prea cunosc si… nici nu stiu ce sati iau sau…” e falsa. si inseamna ca am un alt motiv.
in aflarea motivului am sa rezum ultima fraza: te cunosc. si nu imi placi. dece? pentru ca tu, in special, ma faci sa ma simt ca o curva proasta. dece? singurul motiv plauzibil ca raspuns la aceasta intrebare ii doar faptul ca sunt cu adevarat o curva proasta.

miam promis ca o sa scriu exact ce cred si ca o sa storc cuvintele astea pana obtin ce vreau din ele.
sa nu crezi ca asta vreau, sa fiu o curva proasta. da asta reiese din tot ce fac si tot ce zic si cu cine stau si cum ma comport.

imi pare rau.

nu mai incape.

tipele astea care daca parintii lor nu ar fi lins la randul lor pe cineva in cur ca sa ajunga directori peste tot ar fi fix nimic. NIMIC! daca mami ii fotograf profesionist si iti pune un nikon gigantic in mana de la 3 ani toata lumea zice ca esti super fotograf. uneori ma intreb cum de exist in ochii lui alma. credeam ca hainele pe care le am si faptu ca nu imi cumpar haine din pulamea ma face invizibila in fata ei. daca ma intrebi daca vreau sa fiu alma as zice clar nu. daca mai intreba daca vreau sa am banii lu alma nu as minti si as zice ca as vrea sa ii am. da pentru ca eu am fost crescuta intro familie mare si am invatat sa impart, si pentru ca nu am fost crescuta intro casa facuta din bani stiu ca, ca sa fiu fericita nu am nevoie de mai multi ba

nu am terminat.

ca sa fiu fericita nu am nevoie de mai multi bani decat am. uite ce poti sa inveti daca nu ai bani: daca imi dai un sac de cartofi si ma pui sa il imbrac astfel incat sa arate bine, ma descurc mai mult decat bine. si pot oricand sa arat aproape la fel de bine intrun sac de cartofi ca si in haine din zara. invat sa apreciez ceea ce conteaza. prieteni ADEVARATI si natura. viata pe care o traiesc oamenii simpli e o viata sofisticata si complicata. alma nu o sa se bata niciodata in viata ei de niciun obstacol pe care sa nu il poata plati ca saa se dea la o parte. pentru ca da! banii te fac fericita, si da. banii pot cumpara orice. da numa daca nu ai fost crescut de niste parinti normali si iubitori si nu ai fost inconjurat de prieteni sinceri si care te ajuta care sa te invete ce inseamna defapt “fericirea” si care ii limita pentru “orice”.

acuma te rog. scuzami micuta scapare.

monologul meu cu hapca.

Schimbarea nu a schimbat nimic.

Privirea este o alegere. Cel care priveste decide sa se fixeze asupra unui anumit lucru si, inevitabil sa nu mai dea atentie restului campului vizual. Tocmai de aceea, privirea, esenta vietii este in primul rand un refuz. A trai inseamna a refuza.Cel care accepta totul nu traieste in mai mare masura decat gaura de la chiuveta.

Singura alegere proasta este absenta unei alegeri.

In devenirea omului nu este nimic mai important decat accidentele mintale.

Fara motiv, o circumvolutiune de materie cenusie da nastere unei idei teribile, unui gand infricosator – si, intro secunda, linistea mintii sa dus pe vecie. Virusul lucreaza Cu neputinta sal mai opresti.

Nu numai ca no scoate la capat, dar isi si inrautateste situatia. Cu cat vorbeste mai mult, cu atat intelege mai putin si cu cat merge mai mult cu atat bate mai mult pasul pe loc. Foarte repede isi va regreta viata larvara, insa nu va indrazni sa o recunoasca fata de sine.

De la prostie incoace nu sa inventat nimic mai potrivit pentru ati da impresia ca esti inteligent.

Mai sunt si cei care spera, sa trezeasca admiratia cu castitatea lor fara pata. Macar atata multumire vor avea si ei in viata.

La ce bun sati amintesti lucruri care nu sunt legate de placere?

Notiunea de placere ma facuse operationala.

Cear putea fi mai dumnezeiesc decat pura si simpla anihilare?

Sa mor viata, sa mor timpul, sa mor frica, neantul, torpoarea?

Ajunsese unde dorea. “Acolo e viata!” ii spusese instinctul. O inselase: acolo era moartea.

I know that we believe
That we have never met.
I know that kind of love
It’s easy to forget.
Then we are all alone
And we do both agree
We have nothing in common
And this was meant to be.

“Persoana a carui parfum il simti rasfoind o revista de cosmetice. Treci cu degetele pe pagina parfumata si te trezesti intro alta lume.Il simti acolo. Vezi o persoana pe strada si observi unele trasaturi cunoscute. Ii vezi buzele si sti ca sunt exact la fel. Ai vrea sa sari pe un necunoscut doar pentru iluzia de cateva secunde ca inca mai e acolo cu tine.“

Oh, little girl please stop pretending.
You got me wrong and now it looks so complicated.
You know, it’s not the first time, baby
I’m sure it won’t be the last time
We give it all away, for a little fun.

“persoana la care inca incerci sa ii iei apararea doar pentru a nu recunoaste ca ai luat o decizie foarte proasta “giving it all away, for a little fun” “

i always gave and forgave but he just got and forgot.